Marile minciuni nevinovate - puntea dintre adevăr și minciună o construiesc oamenii
Când eram în
anul 4 de facultate, m-am îndrăgostit orbește de un bărbat care avea o
atitudine indiferentă față de mine.
Într-o noapte, pe la ora 1, i-am declarat dragostea
mea, lângă ușa unei mame care nu-și putea adormi puiul. Puțin mi-a păsat de
plânsul copilului, eu eram cu sufletul pe dos în fața unui bărbat, care nici nu
știa cum mă cheamă.
La un moment dat, am început să-i gătesc, să-i spăl
șosetele și să mă prefac că avem o relație.
Nu am nicio
amintire frumoasă cu acest bărbat pe care l-am curtat timp de doi ani, poate
doar multă recunoștință, pentru că am învățat enorm de multe lucruri din
indiferența sa.
Eu am ales
să rămân alături de el, să tac în fața convorbirilor deschise cu alte fete,
să-l aștept noaptea târziu până vine de sub alte plapume.
Eu am ales să
fiu tratată fără respect, fără un gram
de iubire...
Eu am ales
să mă înec în acea mlaștină a durerii din iubire...
De ce? Pentru că m-am
mințit timp de 2 ani de zile că sunt
fericită, că sunt într-o relație. Am crezut cu înverșunare că el o să se
schimbe, că el o să-și dea seama că eu sunt femeia potrivită, fără de care n-o
să poată trăi.
I-am mințit pe toți din jurul meu, născocindu-i lui
fel de fel de scuze, refuzând să cred ce mi se spune, distrugând relații de
prietenie cu oameni cărora le-a păsat de mine.
Eu i-am
trădat pe toți de dragul lui, de dragul unei minciuni, care nu se termina, dar
devenea din ce în ce mai mare. Din ce în ce mai dureroasă.
Cu toții (ne) spunem minciuni, uneori inconștient,
alteori intenționat, dar alegem acest instrument ca o soluție.
De ce spunem minciuni?
Uneori vrem să părem mai grozavi, să învinovățim pe
cineva, cu bună știință, din cauza rușinii sau fricii, din teamă de a nu fi
judecați sau din teamă de a nu ne pierde încrederea în fața cuiva.
De
ce am ales să vă vorbesc despre minciuni?
Pentru că urmează să vă povestesc
despre o carte foarte interesantă, pe care am citit-o cu sufletul la gură, Marile minciuni nevinovate de Liane
Moriarty.
M-am îndrăgostit de stilul autoarei, de cum
descrie fiecare gest, fiecare grimasă, fiecare mușchi încordat,fiecare privire,
fiecare șuviță de păr care ne cade în ochi, fiecare iluzie și fiecare minciună pe care
ne-o spunem, fiecare efort de a ascunde secretele trecutului.
Evenimentele se petrec într-un mic orășel
australian. Descoperim, cu fiecare pagină,
viața a 3 femei total diferite,
dar pe care soarta le aduce împreună.
Madeleine
este căsătorită pentru a doua oară și are împreună cu
noul soț un băiat și o fetiță de 5 ani. Din căsătoria precedentă, Madeleine are
o fată, Abigail.
Este o femeie veselă, plină de
energie, pătimașă, care ține minte totul și nu iartă nimic.
Ea
trăiește drame unei mame abandonate de fiica mai mare, din prima căsătorie.
Fostul ei soț, care a abandonat-o la nașterea fiicei, se mută în același
oraș și se recăsătorește cu o altă
femeie. Au și ei o fetiță de 5 ani, în aceeași clasă cu fiica mai mică a lui
Madeleine.
Abigail nu-i întoarce spatele tatălui
său, cum și-ar fi dorit Madeleine, dimpotrivă, el devine preferatul ei, iar la
un moment dat se mută în casa în care trăiește cu noua sa soție.
Celeste
este o femeie frumoasă, după care toți bărbații întorc
capul pe stardă, are un soț fermecător, bogat și au împreună băieți gemeni, în
aceeași clasă cu fetița lui Madeleine.
Celeste
plătește un preț prea mare pentru iluzia de fericire pe care o afișează. Soțul său, Perry, este un bărbat curtenitor,
care-i face cadouri foarte scumpe, care postează zilnic pe facebook poze cu ei
toți, fericiți și frumoși.
Doar că nimeni nu știe secretul lui
Celeste, în spatele acestor zâmbete, acestor cadouri scumpe se ascunde multă
durere.
Perry este un tată extraordinar,
băieții îl adoră și-l așteaptă cu nerăbdare de
fiecare dată, din delagații.
Jane
este nou venită în orășel. Este foarte tânără și are
un băiețel de 5 ani, care frecventează aceeași școală, aceeași clasă.
Jane
are o privire tristă și parcă se teme de ceva, schimbă des locul de trai și îl
crește singură pe Ziggy. Ziggy este rezultatul unei nopți
amoroase într-un hotel, cu un bărbat străin, care habar nu are de fiul său.
Totul începe în prima zi de școală.
Amabella, fetița unei femei din clasa de lux, Renata, este agresată de un băiețel. În curtea
școlii, educatoarea îi roagă pe toți băieții să se alinieze în fața Amabellei,
față de toți părinții copiilor, care venise să-și ia odraslele acasă.
Amabella îl indică pe Ziggy ca
agresor, iar din acest moment începe un adevărat război între părinți.
Jane nu poate să creadă acest lucru,
el băiețelul ei, atât de liniștit, care nu i-ar face rău nici unei muște, nu se
poate.
Totuși, printre toate gândurile ei,
trăiește o idee care nu o lasă în pace. Tatăl lui Ziggy s-a dovedit a fi foarte
brutal în acea noapte și Jane trăiește între
îndoială și teamă că Ziggy ar fi moștenit agresivitatea tatălui său.
Jane trăiește un adevărat coșmar, mai
ales atunci când află că unii părinți le-au interzis copiilor să comunice sau
să se joace cu Ziggy.
Aceste trei femei se împrietenesc și
urmează evenimente mai mult sau mai puțin plăcute, evocarea unor amintiri din
trecutul fiecăreia, care le unește mai mult.
Este un roman plin de suspans, un
roman pe care nu mai ai cum să-l lași din mână, pentru că vrei să știi ce va fi
mai departe.
Ceea
ce se petrece în curtea școlii este specific tuturor școlilor, falsitatea,
lașitatea, ranchiuna, minciunile nevinovate, orgoliul pe care le-am găsit la
personaje, există în viața reală, în fiecare din noi.
Are loc un accident fatal, care va
elucida multe secrete, care va deschide multe minciuni pe care (ni) le spunem.
E o carte despre educația
copiilor, despre sentimentele lor, despre cum nu se simt ei înțeleși de
părinți, despre cum suferă ei pierderea unei persoane dragi, despre cum fiecare
comportament al adulților este preluat de odraslele noastre scumpe.
E o carte pe care o recomand din tot
sufletul.
Eu m-am regăsit în multe personaje,
în multe situații, în multe minciuni.
Citiți cartea și o să aflați cum s-a împăcat Madeleine cu ideea că tatăl
fiicei sale a reapărut în viața lor, de ce Celeste vrea să fugă de iubirea și
banii soțului, de ce Jane alege să se mute exact în acest orășel, despre
adevăratul agresor al Amabellei și despre moartea neașteptată a unui personaj, dar și despre ce o face pe Jane să rămână să locuiască aici.
Marile
minciuni nevinovate e despre noi toți, mă rog,
despre cei care vor măcar sieși să-și recunoască acest lucru, iar Liane Moriarty pictează oamenii exact așa
cum sunt ei.
Cartea nu abundă în detalii, metafore
sau comparații, se citește ușor și-ți lasă un
gust amar al realității pe care încercăm s-o construim din minciuni nevinovate.
Marile minciuni nevinovate e o poveste senzațională despre foști soți și noi soții, mame și fiice, bârfă în curtea școlii și marile minciuni care se pot transforma în dezastre.
Cartea are și o ecranizare, pe care încă nu am apucat să o văd, produs de HBO, cu Reese Witherspon, Nicole Kidman și shailene Woodley.
sursa foto arhiva personală / pixabay
Eu mă numesc Mariana și sunt vocea acestui blog. Dacă îți place ce scriu și cum scriu, te aștept și pe pagina de facebook a bloguluiJurnalul unei zâne, ca să afli primul despre noile postări! Îți mulțumesc pentru vizită!
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
RăspundețiȘtergere