De unde vine fericirea
Acum 4 ani am fost ĩn Crimeea la mare,asta era ĩncã ĩnainte sã rãmân ĩnsãrcinatã. Eu şi omul meu eram doi ĩndrãgostiţi care mergeau mânã-n mânã sub clar de lunã, croind o mulţime de vise şi dansând iubirea pe care-o cântam amândoi😍.
Când am revenit ĩnapoi din vacanţã, toatã lumea ĩmi spunea cã-mi strãlucesc ochii de fericire şi cã sunt oarecum schimbatã. Ĩn sensul bun al cuvântului😉.
Evident am pus toatã strãlucirea pe seama odihnei şi relaxãrii.
De atunci nu am mai fost ĩn vacanţe, nici mãcar ĩn luna de miere. Am rãmas ĩnsãrcinatã, am avut o toxicozã ĩngrozitoare ( medicul meu se supãra cã-i ziceam ĩngrozitoare, ea-mi zicea cã toxicoza e unul dintre cele mai bune simptome cã sarcina evolueazã bine), vomitam şi de la aer,dar de mãncat nici nu mai zic, dar despre asta o sã vã povestesc ĩn altã postare. Dupã asta am nãscut gemenii, erau mici, eu eram speriatã sã pornesc cu ei la drum. Apoi soţul şi-a schimbat locul de muncã fix ĩn toiul verii şi n-a mai avut concediu.
S-au pus toate stelele de vorbã şi anul acesta am reuşit sã ajungem la mare😊. Şi ce credeţi ??? Am fost din nou doi ĩndrãgostiţi ( cu copilaşii de mânã,evident), am mers de-a lungul plajei sub luna rotundã şi galbenã, ne şopteam la ureche iubire, ne pupam de mama focului😊. Nu ştiu cum se face cã-n ultimul timp primeazã pupicul ãsta de grãdiniţã,dar aici am schimbat lungimea😂.
Am revenit acasã şi mama mi-a spus cã par foarte fericitã. Am vrut sã-i spun cã-s odihnitã. Nu cã n-ar fi drept, dar totuşi strãlucirea mea vine din forţa iubirii pe care-am renãscut-o.
Noi doi ajunsesem sã ĩndepãrtãm specialul şi romantismul dintre noi şi fãceam tot mai mult loc rutinei. Şi rutina asta e aşa de comodã. Şi parcã relaţia noastrã mergea pe picior automat, fãrã cine ştie ce implicãri emoţionale.
Rutina ne ĩndepãrteazã şi de ceea ce simţim şi ne apropie foarte mult de prãpastia ĩn care se pierd toate sentimentele.
Am simţit din nou fluturaşi ĩn stomac, m-am simţit iubitã, doritã, iar asta ĩnseamnã fericire, bucurie care se citeşte ĩn ochi.
Am mai observat şi o altã chestie foarte curioasã. Pe litoral sau ĩntr-un alt oraş, de exemplu, ne dezlãnţuim oarecum sentimentele, de parcã nu ne-ar pãsa de restul lumii. Acasã ĩn schimb de parcã cade pe noi o presiune a societãţii, a fricii, a ruşinii, cine şi ce-o sã zicã. Cel puţin eu am simţit acest lucru. Şi asta ne ĩndepãrteazã foarte mult.
Iubirea e cel mai ĩnãlţãtor sentiment!!! Ar trebui sã profitãm din plin de ea, nu sã ne ferim.
Iubiţi-vã!!!
Sursa foto: pixabay
Eu mã numesc Mariana şi sunt sufletul acestui blog. Scriu mult despre relaţia cu mine ĩnsãmi, despre copii, despre relaţia cu omul iubit, despre cãrţile pe care le citesc şi despre tot ce mã emoţioneazã ĩn jurul meu. Dacã-ţi plac ĩmbinãrile mele de cuvinte, aştept sã-mi dai un like pe pagina de facebook a bloguluiSentimentalista. Ĩţi mulţumesc pentru vizitã😍.
Când am revenit ĩnapoi din vacanţã, toatã lumea ĩmi spunea cã-mi strãlucesc ochii de fericire şi cã sunt oarecum schimbatã. Ĩn sensul bun al cuvântului😉.
Evident am pus toatã strãlucirea pe seama odihnei şi relaxãrii.
De atunci nu am mai fost ĩn vacanţe, nici mãcar ĩn luna de miere. Am rãmas ĩnsãrcinatã, am avut o toxicozã ĩngrozitoare ( medicul meu se supãra cã-i ziceam ĩngrozitoare, ea-mi zicea cã toxicoza e unul dintre cele mai bune simptome cã sarcina evolueazã bine), vomitam şi de la aer,dar de mãncat nici nu mai zic, dar despre asta o sã vã povestesc ĩn altã postare. Dupã asta am nãscut gemenii, erau mici, eu eram speriatã sã pornesc cu ei la drum. Apoi soţul şi-a schimbat locul de muncã fix ĩn toiul verii şi n-a mai avut concediu.
S-au pus toate stelele de vorbã şi anul acesta am reuşit sã ajungem la mare😊. Şi ce credeţi ??? Am fost din nou doi ĩndrãgostiţi ( cu copilaşii de mânã,evident), am mers de-a lungul plajei sub luna rotundã şi galbenã, ne şopteam la ureche iubire, ne pupam de mama focului😊. Nu ştiu cum se face cã-n ultimul timp primeazã pupicul ãsta de grãdiniţã,dar aici am schimbat lungimea😂.
Am revenit acasã şi mama mi-a spus cã par foarte fericitã. Am vrut sã-i spun cã-s odihnitã. Nu cã n-ar fi drept, dar totuşi strãlucirea mea vine din forţa iubirii pe care-am renãscut-o.
Noi doi ajunsesem sã ĩndepãrtãm specialul şi romantismul dintre noi şi fãceam tot mai mult loc rutinei. Şi rutina asta e aşa de comodã. Şi parcã relaţia noastrã mergea pe picior automat, fãrã cine ştie ce implicãri emoţionale.
Rutina ne ĩndepãrteazã şi de ceea ce simţim şi ne apropie foarte mult de prãpastia ĩn care se pierd toate sentimentele.
Am simţit din nou fluturaşi ĩn stomac, m-am simţit iubitã, doritã, iar asta ĩnseamnã fericire, bucurie care se citeşte ĩn ochi.
Am mai observat şi o altã chestie foarte curioasã. Pe litoral sau ĩntr-un alt oraş, de exemplu, ne dezlãnţuim oarecum sentimentele, de parcã nu ne-ar pãsa de restul lumii. Acasã ĩn schimb de parcã cade pe noi o presiune a societãţii, a fricii, a ruşinii, cine şi ce-o sã zicã. Cel puţin eu am simţit acest lucru. Şi asta ne ĩndepãrteazã foarte mult.
Iubirea e cel mai ĩnãlţãtor sentiment!!! Ar trebui sã profitãm din plin de ea, nu sã ne ferim.
Iubiţi-vã!!!
Sursa foto: pixabay
Eu mã numesc Mariana şi sunt sufletul acestui blog. Scriu mult despre relaţia cu mine ĩnsãmi, despre copii, despre relaţia cu omul iubit, despre cãrţile pe care le citesc şi despre tot ce mã emoţioneazã ĩn jurul meu. Dacã-ţi plac ĩmbinãrile mele de cuvinte, aştept sã-mi dai un like pe pagina de facebook a bloguluiSentimentalista. Ĩţi mulţumesc pentru vizitã😍.
Comentarii
Trimiteți un comentariu