Despre copii şi energia lor!!!
O fetiţã se joacã cu ceilalţi colegi de grãdiniţã afarã,la terenul de joacã. Fetiţa este mai energicã decât alţi copii. Se dã ĩn leagãn,se dã ĩn tobogan,sare ĩn sus,se uitã entuziasmatã la doamna educatoare,la colegii sãi. Se bucurã nespus de fiinţa ei plinã de energie şi bucurie.
Doamna educatoare ĩi tot strigã :" cobori de pe tobogan","nu te legãna aşa de tare","aşeazã-te un pic şi linişteşte-te,nu mai sãri ĩn sus".
Educatoarea iubeşte copiii,dar pentru ea este foarte importantã siguranţa lor. Dac-ar putea,i-ar ţine toatã ziua ĩn jurul ei,citindu-le poveşti. Este absorbitã de ideea sã nu pãţeascã ceva copiii,nu vrea probleme.
Fetiţa noastrã danseazã mai departe cu viaţa,cu energia ei frumoasã.
Sursa foto: pixabay
La un moment dat,dându-se pe tobogan,se zgârâie pe frunte,cu o crenguţã pe care o ţinea ĩn mânã. Nimic grav,dar fetiţa vrea atenţie şi ĩncepe sã plângã. Educatoare intrã ĩn rolul de pedagog care a avertizat-o de atâtea ori:"eu ţie ţi-am spus cã o sã te loveşti? tu de ce nu vrei sã asculţi?sã ştii sã nu mai urci pe tobogan!"
Fetiţa nu primeşte atenţia de care are nevoie,mai plânge un pic,apoi se ašeazã pe scaun,sã-şi ĩngroape energia frumoasã,naturalã,care-o face sã fie una cu fiinţa sa.
Prin natura lor,toţi copiii sunt energici. E ĩn sângele lor sã fugã,sã sarã,sã se caţere,sã ţipe,sã se rostogoleascã,sã exploreze tot ceea ce e nou pentru ei,mai ales ceea ce " nu se poate". Asta este cea mai mare seducţie pentru ei.
Da,ei nu au voie sã fugã ĩn faţa maşinilor,sã sarã prin flori,sã ţipe ĩn locuri liniştite sau sã loveascã alţi copii.
Noi le frângem aripile,le furãm energia lor naturalã,ĩi ĩnvãţãm sã fie supuşi nouã.
Copiii sunt foarte deştepţi. Ei ĩnţeleg mult mai bine,decât credem noi,cã " nu se poate sã fugi ĩn faţa maşinilor" şi " nu se poate sã te dai ĩn tobogan" sunt douã lucruri diferite.
Cât sunt mici,suntem lângã ei,sã-i ajutãm sã urce,sã-i ajutãm sã coboare. Apoi ei sunt tentaţi sã urce singuri. Nu-i ţinem de mânuţe,dar suntem alãturi de ei.
Ei cresc sãnãtos dacã aleargã,urcã,se rotesc. Studiile de specialitate ĩn neuroştiinţã au demonstrat cã copiilor le merge mintea când se mişcã. Ĩn acest scop,multe sãli de clasã din America,au fost dotate cu scaune mobile,ca sã poatã copiii sã se mişte cât au nevoie,ca sã se dezvolte creierul lor.
O ĩnţeleg pe educatoarea din poveste,dar existã şi o cale de mjloc. Poate sã inventeze nişte jocuri,ca sã implice copiii ĩn ei,"trenuţul vesel" de exemplu sau "mergem cu spatele/ pe diagonalã" etc.
Copiii au o energie debordantã. Datoria noastrã nu este sã le barãm calea pe care merg,ci sã le arãtãm cã noi suntem alãturi,chiar şi atunci când se lovesc. Ei au nevoie de atenţia noastrã!!!
Doamna educatoare ĩi tot strigã :" cobori de pe tobogan","nu te legãna aşa de tare","aşeazã-te un pic şi linişteşte-te,nu mai sãri ĩn sus".
Educatoarea iubeşte copiii,dar pentru ea este foarte importantã siguranţa lor. Dac-ar putea,i-ar ţine toatã ziua ĩn jurul ei,citindu-le poveşti. Este absorbitã de ideea sã nu pãţeascã ceva copiii,nu vrea probleme.
Fetiţa noastrã danseazã mai departe cu viaţa,cu energia ei frumoasã.
La un moment dat,dându-se pe tobogan,se zgârâie pe frunte,cu o crenguţã pe care o ţinea ĩn mânã. Nimic grav,dar fetiţa vrea atenţie şi ĩncepe sã plângã. Educatoare intrã ĩn rolul de pedagog care a avertizat-o de atâtea ori:"eu ţie ţi-am spus cã o sã te loveşti? tu de ce nu vrei sã asculţi?sã ştii sã nu mai urci pe tobogan!"
Fetiţa nu primeşte atenţia de care are nevoie,mai plânge un pic,apoi se ašeazã pe scaun,sã-şi ĩngroape energia frumoasã,naturalã,care-o face sã fie una cu fiinţa sa.
Prin natura lor,toţi copiii sunt energici. E ĩn sângele lor sã fugã,sã sarã,sã se caţere,sã ţipe,sã se rostogoleascã,sã exploreze tot ceea ce e nou pentru ei,mai ales ceea ce " nu se poate". Asta este cea mai mare seducţie pentru ei.
Da,ei nu au voie sã fugã ĩn faţa maşinilor,sã sarã prin flori,sã ţipe ĩn locuri liniştite sau sã loveascã alţi copii.
Noi le frângem aripile,le furãm energia lor naturalã,ĩi ĩnvãţãm sã fie supuşi nouã.
Copiii sunt foarte deştepţi. Ei ĩnţeleg mult mai bine,decât credem noi,cã " nu se poate sã fugi ĩn faţa maşinilor" şi " nu se poate sã te dai ĩn tobogan" sunt douã lucruri diferite.
Cât sunt mici,suntem lângã ei,sã-i ajutãm sã urce,sã-i ajutãm sã coboare. Apoi ei sunt tentaţi sã urce singuri. Nu-i ţinem de mânuţe,dar suntem alãturi de ei.
Ei cresc sãnãtos dacã aleargã,urcã,se rotesc. Studiile de specialitate ĩn neuroştiinţã au demonstrat cã copiilor le merge mintea când se mişcã. Ĩn acest scop,multe sãli de clasã din America,au fost dotate cu scaune mobile,ca sã poatã copiii sã se mişte cât au nevoie,ca sã se dezvolte creierul lor.
O ĩnţeleg pe educatoarea din poveste,dar existã şi o cale de mjloc. Poate sã inventeze nişte jocuri,ca sã implice copiii ĩn ei,"trenuţul vesel" de exemplu sau "mergem cu spatele/ pe diagonalã" etc.
Copiii au o energie debordantã. Datoria noastrã nu este sã le barãm calea pe care merg,ci sã le arãtãm cã noi suntem alãturi,chiar şi atunci când se lovesc. Ei au nevoie de atenţia noastrã!!!
Comentarii
Trimiteți un comentariu