...(9)...
Crina era fericitã de cele douã liniuţe de pe testu'roz,dar era şi ĩngrijoratã. Ea cu Alex erau de aproape douã luni ĩmpreunã,"dormeam ĩmpreunã" se gândi ea,nu-şi pusese nici unul dintre ei planuri ĩn relaţia lor. Şi-apoi,Alex nu e nici pe departe ceea ce-şi dorea pentru copiii ei.
"Dar oare eu aş putea fi o mamã bunã? Eu,care nu am rãbdare şi timp sã m-ascult pe mine,aş putea oare sã ascult un copil,care mã va cere tot timpul lângã el?
Dar tata? Mama? Ce-au sã zicã ei? O sã-i râdã satu cã fii-sa a nãscut nemãritatã. Cicã,tata s-a liniştit când am trecut de 20 fãrã trecut borţos, nu ştie sãrmanul de el cã şi la 33 se-ntâmplã minunea,cã deh,de ce fugi nu scapi."
Ĩi sunã telefonul.
- Crina,numai acum am vãzut mesajul tãu,n-am ĩnţeles nimic ce-ai vrut sã spui cu " se coc cireşele"?
- Hai sã ne vedem.
- Ok,ajung la tine ĩn 15 minute.
Vica o ascultã cu toatã suflarea pe Crina.
- Prea repede s-au ĩntâmplat toate.
- Da şi prea roditor acest repede.
- Ce ai de gând sã faci? o ĩntrebã Vica.
- O sã-i spun disearã lui Alex,cu toate cã n-o sã am de la el drum deschis.
Mi-e bine cu el ĩn pat,dar dincolo de aşternuturile mele de satin suntem doi strãini.
- Pãi poate e mai bine aşa,poate acest copil vã va uni,va aprinde o flacãrã ĩntre voi,care va arde pân'la adânci bãtrâneţi.
- Tu chiar crezi cã un copil poate fi folosit pe post de şireturi cu care sã legi strâns şi pentru totdeauna o relaţie dintre doi adulţi? Un copil te poate ĩnrãgosti de el ĩnsuşi şi nicidecum de un strãin. Şi-apoi Alex nu e genul meu de bãrbat. Sunt fericitã cu el,dar e genul ãsta de fericire contemporanã,decât sã mori de tristeţe maj bine ìn braţele cuiva.
- Unde apare un copil,apare şi dragostea aia responsabilã,câte familii se ţin pe pitici!
- Nu e corect,ìţi dai seama câtã responsabilitate picã pe umerii copiilor? Câte reproşuri aud ei de genul " numa' de dragul copilului te rabd". Copiii trebuie sã-şi construiascã calea lor,cu ajutorul şi iubirea pãrinţilor,şi nicidecum sã ducã bombe emoţionale ĩn spate şi ĩn suflete.
Am sã nasc,hotãrât.
Cele douã prietene se-mbrãţişarã,cu lacrimi ĩn ochi.
"Dar oare eu aş putea fi o mamã bunã? Eu,care nu am rãbdare şi timp sã m-ascult pe mine,aş putea oare sã ascult un copil,care mã va cere tot timpul lângã el?
Dar tata? Mama? Ce-au sã zicã ei? O sã-i râdã satu cã fii-sa a nãscut nemãritatã. Cicã,tata s-a liniştit când am trecut de 20 fãrã trecut borţos, nu ştie sãrmanul de el cã şi la 33 se-ntâmplã minunea,cã deh,de ce fugi nu scapi."
Ĩi sunã telefonul.
- Crina,numai acum am vãzut mesajul tãu,n-am ĩnţeles nimic ce-ai vrut sã spui cu " se coc cireşele"?
- Hai sã ne vedem.
- Ok,ajung la tine ĩn 15 minute.
Vica o ascultã cu toatã suflarea pe Crina.
- Prea repede s-au ĩntâmplat toate.
- Da şi prea roditor acest repede.
- Ce ai de gând sã faci? o ĩntrebã Vica.
- O sã-i spun disearã lui Alex,cu toate cã n-o sã am de la el drum deschis.
Mi-e bine cu el ĩn pat,dar dincolo de aşternuturile mele de satin suntem doi strãini.
- Pãi poate e mai bine aşa,poate acest copil vã va uni,va aprinde o flacãrã ĩntre voi,care va arde pân'la adânci bãtrâneţi.
- Tu chiar crezi cã un copil poate fi folosit pe post de şireturi cu care sã legi strâns şi pentru totdeauna o relaţie dintre doi adulţi? Un copil te poate ĩnrãgosti de el ĩnsuşi şi nicidecum de un strãin. Şi-apoi Alex nu e genul meu de bãrbat. Sunt fericitã cu el,dar e genul ãsta de fericire contemporanã,decât sã mori de tristeţe maj bine ìn braţele cuiva.
- Unde apare un copil,apare şi dragostea aia responsabilã,câte familii se ţin pe pitici!
- Nu e corect,ìţi dai seama câtã responsabilitate picã pe umerii copiilor? Câte reproşuri aud ei de genul " numa' de dragul copilului te rabd". Copiii trebuie sã-şi construiascã calea lor,cu ajutorul şi iubirea pãrinţilor,şi nicidecum sã ducã bombe emoţionale ĩn spate şi ĩn suflete.
Cele douã prietene se-mbrãţişarã,cu lacrimi ĩn ochi.
Comentarii
Trimiteți un comentariu