...🏃🏃🏃...

- Crinaaaa!!!!
Recunoscu imediat vocea care-i striga numele,cu toate cã ĩncã nu-l vãzuse.
Ĩn cele câteva secunde cât sã se ĩntoarcã spre el, se gãndise la vocea lui,mai degrabã la evoluţia ei,de la cea mai caldã,la cea mai rece, cu timpu'devenise indiferenţã,oare???
- Crina, ce bine-mi pare sã te vãd.
- Rãzvan, ce cauţi tu aici? Nu ştia ce sã-i spunã,cum sã reacţioneze, destinu ĩi ĩncerca indiferenţa şi nu simţea fricã, dar nu se simţea nici ĩn pielea ei.
- Am iesit sã iau o gurã de aer. Stau ĩn casa cea roşie din partea cealaltã a parcului.
Ea se uitã spre casa lui,apoi repede ĩşi retrase privirea,n-ar trebui s-o intereseze.
- Tu ce faci? Arãţi foarte bine, eşti tot mai frumoasã.
Când şi-ar fi dorit sã audã aceste cuvinte,nu i le-a spus,acum nu mai erau vii, simţea ĩn ele un obicei.
- Da, ĩi sunt amantã timpului şi-mi dã sã beau din elixirul tinereţii şi al frumuseţii.
- Umorul niciodatã nu ţi-a lipsit, Crina,mergem sã bem o cafea?
- Rãzvan, eu mã grãbesc,trebuie sã ajung la o ĩntâlnire.
- Romanticã?
Sã nu-l fi stiut,aş simţi mirosul geloziei ĩn cuvânt, dar e acelaşi orgoliu de a se simţi important.
- Eu trebuie sã plec, chiar nu mai am timp.
- Crina,ţin neapãrat sã ne vedem, vreau sã-ţi vorbesc.
Timp de 3 ani ĩn care am murit şi am ĩnviat fãrã el nu şi-a dorit sã-mi vorbeascã, acum,când am lãsat amintirile trecutului,el ĩmi cere timp sã-mi vorbeascã. I-am cerut şi eu timp şi nu mi-a dat.
- Nu cred cã mai avem ce sã ne spunem. Rãmâi cu bine.
Fuge...de lângã el,de amintiri,de trecut...cãtre sine,spre viaţã,spre prezent...

Sursa foto: wathsupp status.com