Ecuaţii sentimentale relaţionale!

Asearã am adormit foarte târziu,ĩmi doream sã adorm,dar nu se prindea deloc somnul de mine. Simţeam starea aceea de greu pe dinãuntru. Mi-am zis  cã probabil interioritatea mea mã invitã la un dialog.  M-am retras ĩn altã camerã şi am aprins lampa de masã. Mi-am luat o carte cu mine,ĩn caz cã mi se pare prea grea discuţia,sã mã cufund ĩn câteva pagini ale ei. Ştiam şi ce nu-mi dã pace. De un timp,mã gândesc mult la relaţiile mele,ĩn special cele cu copiii şi cu soţul,dar şi cele cu familia,cu prietenii,şi cele virtuale. Mã preocupã enorm faptul cã ĩncerc sã mã eschivez ca participant activ la construirea lor şi mã retrag pe fotoliul spectatorului😞. Ĩn teorie ştiu ce-aş putea sã fac,sã prefac,sã repar,sã cresc,ĩn practicã dau nas ĩn nas cu epuizarea,cu amânarea,cu lipsa dorinţei.
Am stat pânã pe la 2 ,eu şi goliciunea gândurilor mele...
...şi am gãsit rãspunsul...
Ceea ce ne diferenţiazã atât de mult pe noi de copii este ENTUZIASMUL!!!
Acel entuziasm cãnd erau de doar 50 cm,entuziasmul hrãnirii la piept,entuziasmul primului gângurit,entuziasmul primilor paşi😍. Mã rog,acum sunt nas ĩn nas cu frustrãrile de la grãdiniţã,cu cerinţele dese şi neclare,cu punerea limitelor şi nerespectarea lor,a dispãrut entuziasmul...
Ĩntr-o relaţie de adulţi nu e o noutate cã la un moment dat dispare romantismul,entuziasmul primului sãrut,primului buchet de flori,entuziasmul cererii ĩn cãsãtorie,şi uite-aici ar trebui sã ne amintim de jurãmintele noastre de iubire. Iubire-ar trebui sã fie dincolo de ĩndoialã,etichete şi distanţare. Manifestarea iubirii ar trebui sã-nfloreascã când se terminã romantismul,astfel el nu s-ar termina vreodatã!
E foarte uşor sã ĩmbrãţişezi un copil,când ĩţi zâmbeşte,când ĩţi spyne cã te iubeşte,când face ceea ce vrei tu. E o provocare sã-l ĩmbrãţişezi când ĩl loveşte pe fratele sãu,când ĩn loc de rãspunsuri primeşti doar expresii faciale de nemulţumire,când ĩşi face treburile fiziologice fix ĩn mijlocul camerei,când toţi pereţii din casã sunt coloraţi.
E foarte uşor sã-ţi iubeşti soţul când vine seara cu flori acasã,când iese cu copiii la plimbare,iar ţie ĩţi spune sã te odihneşti, când pregãteşte micul dejun.
E o provocare sã-l accepţi obosit,supãrat,gânditor,tãcut,tãvãlindu-se pe pat ĩn timp ce tu-ţi propuseseşi o mie de realizãri.
E o fericire când te ajutã un prieten,mai trist e dupã aia,când primeşti acel ajutor ca pe o datorie pe care trebuie s-o ĩntorci.
Da!!! Mie ĩmi lipseşte entuziasmul de a trãi fiecare secundã ca pe ceva unic,entuziasmul la vederea unei veveriţe ĩn parc, entuziasmul norocului meu la copii,la soţ,la prieteni.
Avem o tendinţã de a uita amintirile care ne-au dat fiori,ĩnsã suntem aşi ĩn a pãstra stãri de suflet,care au doar rol educativ,nu şi de ghid ĩn viaţa noastrã.
Eu sunt foarte entuziasmatã c-am apucat sã dezleg firu'n patru şi am ĩnţeles secretul de a fi ĩmpãcatã ca mamã,ca soţie,ca prietenã.
Eu nu zic cã n-o sã mai intru ĩn astfel de stãri,eu ştiu cum sã-mi vorbesc ca sã m-aud!!!
Entuziasmul naşte energie,inspiraţie,ne naşte pe noi ĩnc-o datã!!!
Sursa foto : fr. Pinterest com. "ete nocturne'

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

"Teleneşti, ĩţi ducem faima!" a ajuns ĩn Irlanda. Avem o ediţie femininã. Astãzi ne mândrim cu Ana Chihai!!!

Interpreta Aurica Cordineanu își deschide sufletul în cadrul proiectului "Telenești, îți ducem faima!"

Cele mai importante întâlniri ale vieții