"Ìn sânul familiei" nu se uitã niciodatã!
Ceea ce am memorat din propria copilarie si ma refer exact la relaţiile cu parintii,ma-ncrede tot mai mult in ideea ca timpul petrecut impreuna este cel mai pretios,de neuitat.
Eu ìmi amintesc cu mare dragoste de sfanta duminica,cand stateam toti 6,intinsi pe un pat si mancam seminte,in timp ce priveam un film sau o emisiune. Mama si tata abia apucau sa le decojeasca sa le mâncãm noi.
Tin minte foarte bine ca,de obicei,serile eram toti in jurul mesei,a colo mama si tata depanau ziua care era pe sfarsite.
Am o nostalgie vie pentru diminetile de Craciun,cand mama si tata ne trezeau in timp ce ne semãnau cu grâu śi porumb.
Si cat de bune erau rośiile cu brânzã de oi pe deal,sub nuc,când se odihneau sãpile noastre śi beam toţi apã de la izvor din aceeaśi sticlã.
Mã ia cu fiori śi acum când ìmi amintesc de ziua in care am devenit mamã. 1 ianuarie,la o distanţã de 100 km,mama a gasit transport si la ora 10 era la maternitate cu zeama de gaina si cu flori in mânã. Am plâns mult de fericire,plâng śi acum când scriu...nu se uitã.
Nu se uitã nici momentele petrecute in poala mamei, nici plimbarile cu tractorul lui tata,in care râdeam śi cântam impreuna.
Da,am avut si certuri in casa,si tristete,si suparari,si dorinta de a evada din cuibul parintesc,dar se uitã...
Nu se uitã timpul petrecut impreuna cu parintii,momentele calde śi vorbele pline de iubire.
Imi doresc si copiii nostri sa tina minte timpul nostru,sa creasca acceptati si iubiti,sa le dam timp śi atentie fara sa ceara. Si da, nu sunt o casnicã perfecta, si cred cã asta ìi bucura pe copiii mei,cred ca din asta isi impacheteaza bagajele cu amintiri. Cel mai mult mã ajuta asta pe mine,pentru ca ii vad cum cresc,le vad emotiile si de la asta primesc muuuulta satisfactie,mai multa decat daca mi-ar fi casa tot timpul curata.
Sursa foto: nocamels.com
Eu ìmi amintesc cu mare dragoste de sfanta duminica,cand stateam toti 6,intinsi pe un pat si mancam seminte,in timp ce priveam un film sau o emisiune. Mama si tata abia apucau sa le decojeasca sa le mâncãm noi.
Tin minte foarte bine ca,de obicei,serile eram toti in jurul mesei,a colo mama si tata depanau ziua care era pe sfarsite.
Am o nostalgie vie pentru diminetile de Craciun,cand mama si tata ne trezeau in timp ce ne semãnau cu grâu śi porumb.
Si cat de bune erau rośiile cu brânzã de oi pe deal,sub nuc,când se odihneau sãpile noastre śi beam toţi apã de la izvor din aceeaśi sticlã.
Mã ia cu fiori śi acum când ìmi amintesc de ziua in care am devenit mamã. 1 ianuarie,la o distanţã de 100 km,mama a gasit transport si la ora 10 era la maternitate cu zeama de gaina si cu flori in mânã. Am plâns mult de fericire,plâng śi acum când scriu...nu se uitã.
Nu se uitã nici momentele petrecute in poala mamei, nici plimbarile cu tractorul lui tata,in care râdeam śi cântam impreuna.
Da,am avut si certuri in casa,si tristete,si suparari,si dorinta de a evada din cuibul parintesc,dar se uitã...
Nu se uitã timpul petrecut impreuna cu parintii,momentele calde śi vorbele pline de iubire.
Imi doresc si copiii nostri sa tina minte timpul nostru,sa creasca acceptati si iubiti,sa le dam timp śi atentie fara sa ceara. Si da, nu sunt o casnicã perfecta, si cred cã asta ìi bucura pe copiii mei,cred ca din asta isi impacheteaza bagajele cu amintiri. Cel mai mult mã ajuta asta pe mine,pentru ca ii vad cum cresc,le vad emotiile si de la asta primesc muuuulta satisfactie,mai multa decat daca mi-ar fi casa tot timpul curata.
Comentarii
Trimiteți un comentariu