Jurnalul unei zâne

M-am nascut intr-o familie de tarani,modesti,credinciosi,harnici. Dupa mine s-au mai nascut inca 3 copii. Intr-un program incarcat de munca fizica,sudori si griji,a intrat si iubirea si educatia noastra. Mama ne vorbea despre credinta,despre dumnezeu,tata ne vorbea despre demnitate si rusine. Tata nu a ridicat niciodata mana asupra noastra,ridica doar glasul,dar era pe meritate. Mama ne mai chisca uneori. Unica noastra salvare a fost intotdeauna pamantul,care ne hranea,in rest nu aveam alte solutii. Nici atunci statul nu prea ne sarea in ajutor. Tin minte ca mama lucra la o uzina de uscare a fructelor,lucra cinstit,nu venea acasa cu buzunarele pline de fructe. Tata lucra tractorist,ara si cultiva pentru cunoscuti si neamuri mai mult degeaba,nu s-a hapsanit niciodata sa ceara cu 10 lei mai mult. Mama a fost concediata,se-nchisese uzina, tata nu mai primise salariu de vreo jumatate de an. Au fost vremuri grele,se simtea saracia ca la ea acasa. Incarunteau ambii,ca de,era iarna,cizmele e

N-am fost niciodatã guralivã,arogantã sau tare vorbãreaţã. Mã rog,cu unele excepţii ìn care eram condusã de nervi. Dar mama oricum ne spunea ĩntotdeauna " tãcerea e ca mierea "; " tãcerea e de aur "; " cine tace,bine face ". Śi ĩn ścoalã tot timpul am fost ĩnconjuraţi de proverbe,pe care la ĩnceput le spuneam pe de rost,apoi,peste ani,le spuneam cu un sens ĩnţeles. Mi-am dat seama cã mama śi celelalte mame din sistemul educativ nu ne ĩnvãţau sã tãcem,sã nu ne spunem pãrerea,sã rãbdãm aroganţa altora,sã nu ne facem nicidecum prieteni noi,pentru a nu schimba " pasãrea din palmã " śi tot aśa mai departe. Ele ne ĩnvãţau Omenia!!! Atunci vedeam peste tot Omenia asta, prin bineţe,prin politeţe,prin tãcere,prin vecini zâmbitori,prin profesori adevãraţi,prin medici devotaţi,prin copiii ascultãtori śi Ascultaţi. De ce zic atunci??? Pentru cã,din pãcate,acum nu prea avem de unde ĩnvãţa omenia. Acum ea śi ĩn noi a dispãrut. Parcã nici n-au fost timpuri c

...era prima datã când mã-ndrãgostisem de interior s-apoi de fizic,la fel de frumos ca launtricul lui echilibrat!!! N-aveam cum sa nu ma-ndragostesc. Am iubit pânã la el câteva inimi goale śi reci,iar aici întâlneam cãldurã śi înţelegere,iubire śi dorinţã,priviri care-mi vorbeau...m-am îndrãgostit. La acel moment nu śtiam dacã suferise decepţii sentimentale,dacã śtia cã trãim secolul când majoritatea bãrbaţilor nu deschid uśa femeii sau nu-i cedeazã locul.în transport,śtiam mai nimic despre aspiraţiile lui,dar mã-ndrãgostisem de amabilitatea lui,de educaţia lui,de-un bãrbat pe care l-am aśteptat atâta timp. Nu śtiam ce avea sã-mi rezerve viitorul,simţeam armonie alãturi de el,parcã toate sentimentele mele erau fiecare la locul lor. Nu mai simţisem pânã atunci aśa pace interioarã! Nu mã dãdeam în figuri sã-i fiu pe plac,nu alergam repede la baie sã-mi pudrez nasu,eram eu,cea din sufletul meu,nu-mi era ruśine sã vorbesc despre singurãtatea mea,despre vârsta sau idealurile mele,renãśtea

Cum mai asteptam in copilarie Craciunu!!! Toti ca unu,de la mic la mare. Eram mai credinciosi,acasa tineam cu sfintenie posturile,in special prima saptamana si ultima din post le tineam cu strictete. Nici apa nu beam in ultima zi a postului,vroiam sa fim.norocoase si binecuvintate,ca asa ne spunea si mama,si bunica,si baba Prośira,asteptam,in toiul ultimelor pregatiri,asfintitul soarelui. Doamne fereste sa fi taiat parintii vre-un cocos,vreun iepure,vreo rata sau vreun pui schilodos,care-abia isi ducea penele,in timpul postului. Cand ne saturam de fasole cu muraturi, mancam cate-un ou,o felie de paine cu unt si dulceata si treceam iar la fasole. Mama vroia sa ne uimeasca si le prepara diversificat, cand albe,cand negre,cand babane,cand zaharoase,cand prajite,cand fierte. Aveam un meniu incarcat dintr-o singura leguma. Si cum mai sfaraiau parjoalele-n tigaie si Craciunu numai maine,eram gata toti sa dam orice "pentr-o bucata de catleata". Si parca inadins, ne urmarea acel mi

Fiecare din noi are idealurile sale,si fiecare tinde,mai mult sau mai putin,sa le faca reale. Doar ca suntem foarte nesiguri,ne propunem teluri care se-oglindesc in perfectiune,cu o putere si o gandire imperfecta.  Din teama sau nesiguranta ne este frica sa visam maret,sa oferim timp visurilor noastre,sa credem in realizarea lor. ...si cerem siguranta si confort de la prieteni,parinti,serviciu,politicieni,cand noi,nici macar noua nu ne mai suntem fideli la capitolul incredere. Ii drept ca pasim dintr-o criza in alta,si nu neaparat politica,dimpotriva, personala,amoroasa,carieristica si tot asa, si parca nu ne arde de scopuri si idealuri. Pentru ca noi nici nu stim cum sa le formulam corect. Noi vrem tot deodata...vrem si-un lup satul s-o oaie intreaga! "Chiar ni-i śiudâ" ca suntem atat de saraci cu duhu, c-am invatat doar sa ne plingem de mila,sa cautam rezolvari departe de noi,sa intelegem ce putere are gandu si cuvantu,sa fugim de oameni puternici,frumosi,pe care-i n

A mai plecat un an în amintirea noastrã,regàsindu-l ĩn fiecare clipã care-a trecut. Pentru noi a fost un an plin,generos,educativ. Chiar din primele sale ore de existenţã, anul 2015 ne-a adus ĩmplinirea primului aniśor de la naśterea copiilor nośtri. Nu mult dupã asta, mi-a dãruit mie al 30-lea puzzle al vieţii mele. A adus cu el śi primii paśi,pe care,hotãrâţi ĩi fãceau copiii mei. Ne-a adus ĩn suflete dorinţa de a fi mai buni, ne-a clãdit fiecare treaptã pãśitã cu multã iubire. A adus speranţa ĩn sufletele noastre, visuri noi,a venit śi cu un pic mai multã rãbdare. Dar mi-a trimis śi fricã, dorinţã nebunã de a fugi, reprośuri din obosealã. M-a ĩndrumat sã mã-ntreb dacã n-ar fi timpul sã-mi pãrãsesc ţara pãrinţilor mei, ĩn cãutarea unui viitor mai bun. Mi-a dus mulţi cunoscuţi departe, a distrus prin distanţã câteva prietenii calde, a ĩmbrãcat ĩn aripi unele persoane, trimiţindu-le sufletele sã cucecereascã noi lumi cereśti, lãsându-ne plini de fricã, ĩntrebãri śi durere. Am legat n