Tratatul fericirii!!!
Singurătatea nu ne-ntreabă dacă suntem gata s-o primim, nu ține cont de dorințele noastre, nu-i pasă ca doare...vine şi intră în viețile noastre, vine stăpână peste noi.
Se aciuaiază exact în locul unde doare mai tare şi ne supunem. Îi aducem jertfe lacrimile noastre, şansele noastre pustiite de noroc, tristețea şi disperarea. Se hrăneşte şi creşte...imensă, ne pierdem în umbra ei!
Urlă chinuitor sufletul nostru căruia nu-i convine prizonieratul, dar fără glas, neauzit, în abis. Îi auzim ecoul prin încercările de creare a speranței, îi vedem umbra durerii în nopțile pline de insomnie, de întrebări şi plâns înăduşit în pernă.
Şi-ți pare că te prăbuşeşti, dar adormi...te trezeşti mai obosită, fără vlagă, pui la repezeală o mască veselă pe față...dar a ajuns să-ți trădeze şi ea starea, intimidată de strigătul de ajutor al sufletului...plângi...nu mai plângi! Esti hotărâtă să-i schimbi numele în "libertate"( ce nume frumos, te gândeşti ), nu mai cerşeşti cu sufletul întins. Îți aminteşti de dumnezeu, de faptul că niciodată nu te-a lăsat să cazi în prăpastie...eşti convinsă ca-ți va întinde mâna şi vei scăpa...eşti mai hotărâtă ca niciodată să ierți trecutul, singurătatea, prezentul dureros, să te ierți c-aj fost capcană propriei minți.
Într-o zi va fi bine, într-o zi vei fi fericită, într-o zi o să-ți intorci privirea şi vei spune mulțumesc.
Toată fericirea meritată va fi la picioarele sufletului tău, pentru că i-ai dat alt nume şi altă culoare singurătății! Libertatea te dezleagă , îți dă aripi să poți zbura mai sus decât acel trecut spre care te uiți, te-nobilează cu visuri şi răbdare.
Eu într-o zi plină de ploaia ochilor mei căprui, am dat alt nume singurătății...au trecut ani de atunci...dar ştiu că în plin război cu mine însămi am semnat cel mai roditor tratat!!!
Se aciuaiază exact în locul unde doare mai tare şi ne supunem. Îi aducem jertfe lacrimile noastre, şansele noastre pustiite de noroc, tristețea şi disperarea. Se hrăneşte şi creşte...imensă, ne pierdem în umbra ei!
Urlă chinuitor sufletul nostru căruia nu-i convine prizonieratul, dar fără glas, neauzit, în abis. Îi auzim ecoul prin încercările de creare a speranței, îi vedem umbra durerii în nopțile pline de insomnie, de întrebări şi plâns înăduşit în pernă.
Şi-ți pare că te prăbuşeşti, dar adormi...te trezeşti mai obosită, fără vlagă, pui la repezeală o mască veselă pe față...dar a ajuns să-ți trădeze şi ea starea, intimidată de strigătul de ajutor al sufletului...plângi...nu mai plângi! Esti hotărâtă să-i schimbi numele în "libertate"( ce nume frumos, te gândeşti ), nu mai cerşeşti cu sufletul întins. Îți aminteşti de dumnezeu, de faptul că niciodată nu te-a lăsat să cazi în prăpastie...eşti convinsă ca-ți va întinde mâna şi vei scăpa...eşti mai hotărâtă ca niciodată să ierți trecutul, singurătatea, prezentul dureros, să te ierți c-aj fost capcană propriei minți.
Într-o zi va fi bine, într-o zi vei fi fericită, într-o zi o să-ți intorci privirea şi vei spune mulțumesc.
Toată fericirea meritată va fi la picioarele sufletului tău, pentru că i-ai dat alt nume şi altă culoare singurătății! Libertatea te dezleagă , îți dă aripi să poți zbura mai sus decât acel trecut spre care te uiți, te-nobilează cu visuri şi răbdare.
Eu într-o zi plină de ploaia ochilor mei căprui, am dat alt nume singurătății...au trecut ani de atunci...dar ştiu că în plin război cu mine însămi am semnat cel mai roditor tratat!!!
Comentarii
Trimiteți un comentariu