Ochii sperie - mâinile bucură!!!

Trăind într-o eră în care hand made-ul este în plină înflorire, mi-am zis să incerc şi eu ceva. Aveam mai multe idei în cap, totuşi m-am oprit la croşetat. Pentru că nu am croşetat niciodată, am mers la librărie, mi-am cumpârat o carte cu explicații scrise şi imagini şi noaptea când toți dormeau invățam. Mi-am cumpărat ață şi croşetă şi am început să experimentez de la ochi de lanț pànă la o margaretă cu şase petale. Până a fost gata margareta am despletit-o şi despletit-o, până mi-a ieşit ca pe carte.

Apoi m-am apucat de un mileu, pe măsura ce creştea fiecare motiv eram tare mândră. Şi pe el îl croşetam noaptea, avea ale lui 30 minute înainte de somn. Astăzi l-am terminat. Când l-am văzut gata mi-am zis că acesta e mileul meu care trebuia să fie gata acum 15 ani. De ce? Deoarece atunci la lecția de muncă nu mi-a plăcut să croşetez şi am prezentat mileul vecinei mele. Mi-a fost jurizat cu nota 9 în catalog şi numai acum a venit timpul să merit acel 9.

De ce vă spun toate astea? Am conştientizat încă o dată că noi le putem pe toate face, important sâ fie voință şi dorință. Ochii sperie-mâinile bucură. Eu mi-am atins un scop, am realizat un vis. Mi-a plăcut să croşetez şi am sâ continui, am deja multe idei. Da, acest prim mileu nu e perfect, mai are unele scăpări, şchiopătează în fața modelului din carte dar eu sunt foarte mulțumită de voința, ambiția şi rezultatul meu, care e prea perfect pentru răbdarea mea în migăleală. Visuri mari şi idei îndrăznețe!!!