Jurnalul unei zâne

Eu țin minte primul meu întâi septembrie, la Şcoala Primară din or. Teleneşti. Era în toamna anului 1991, aveam şase ani şi jumătate şi o tonă de emoții. Chiar țin minte când dna Galina Leontievna Dulghieru, prima mea învățătoare, venise acasă la noi să se prezinte, încă din vară, mama a vorbit cu dumneaei şi a rămas să ne revedem la aşteptatul intâi septembrie. Eu le pândeam de după peretele casei, ruşinoasă am ieşit când mama m-a strigat să mă arate  învățătoarei, doar o auzeam, pentru că privirea-mi înghitea pământul de sub picioare. Din ziua când mama îmi cumpărase ghiozdan, caiete, stilou cu cerneală, creioane colorate, doua banturi albe aşteptam cu sufletul la gură 1 septembrie. Şi iată-mă-s în uniforma maronie pe care am prins-o şi am purtat-o patru ani, cu şorț alb, cu două banturi mari albe, cu noul ghiozdan în spate şi cu un buchet de flori din grădina vecinei. Aşa a fost primul meu întâi septembrie. Îl țin minte şi mi-e dor... Țin minte toate celelalte, unice 1 septemb

         Moldova este tara doinelor, tara mirosului de paine pe vatra, tara graului aurit, tara credintei, tara strugurilor, tara oamenilor dragi, tara femeilor gospodine si tara barbatilor puternici. Cand ma gandesc la Moldova o vad anume asa si o iubesc...o iubesc in pofida faptului ca este si cealalta parte a monedei, unde gasim saracie, lipsa educatiei, drumuri de tara nu doar in sate, oameni necinstiti si hoti, hoti care ne fura nu naparat material, dar si spiritual, ne fura ceea ce prin sudori au capatat stramosii nostri, credintele, religia, valorile, datinile si sarbatorile. Dezamagiti, oamenii isi parasesc casutele cu sobe calde si pleaca printre straini sa-si castige painica, sa creeze conditii de bun trai copiilor, sa urmeze scoli celebre. Moldova este imensa si nu neaparat geografic, dar sufleteste. Sufletul Moldovenilor este in lumea intreaga, fiecare cand pleaca de acasa isi ia cu el o bucatica de Moldova si isi creaza propria Moldova in Spania, Rusia, Franta, Canada etc

               Cu ceva ani in urma nu prea eram cu gatitul, nici nu ma vedeam in sort de bucatarie petrecindu-mi timpul. Visam la un sot care iubeste sa gateasca si sa ma alinte cu cine romantice, intr-atit eram departe de iubirea fata de aragaz. Dar va spun drept fetelor, in interiorul nostru traieste o mica bucatareasa, la alte femei chiar bucatari sefi, si vine o zi cind se emancipeaza aceasta bucatareasa si isi cere pe deplin toate drepturile. Bucatareasa din mine se cerea pusa la lucru ca niciodata, eu - femeia ramineam tablou de mine insami. Manifestul ei a inceput in timpul concediului de maternitate. Era atit de activa, incit mai toate gindurile mele erau indreptate spre noi recete si sfaturi culinare. Nu am avut incotro, a iesit la iveala acea mica bucatareasa si am inceput o noua prietenie, de data aceasta cu aragazul. Ca sa concretizez unele detalii, vreau sa adaug ca pina la momentul imbracarii din proprie dorinta a sortului de bucatarie, gateam foarte rar si sa nu va in

Nu am sa deschid un secret daca am sa spun ca toate evenimentele care se deruleaza in viata noastra poarta amprenta gindurilor noastre si atitudinii noastre fata de situatia respectiva. Stiu ca sunt multi sceptici care refuza sa creada ca viata noastra sta in gindurile si vorbele noastre, iar energia ei este egala cu dispozitia noastra si sunt in drept egal sa creada asta, fiecare are dreptatea lui. Eu totusi, sunt de alta parte a baricadei, eu sunt convinsa ca tot filmul vietii mele este regizat de regizorul vietii mele- de mine. Sunt foarte incintata ca scenariul e in mainile mele, sunt foarte recunoscatoare propriei constiinte ca a acceptat aceasta versiune si sunt foarte sirguincioasa in scrierea scenariului vietii mele.  Si nu o data m-am convins ca mi se intimpla exact ceea ce vreau, mi se deschid usi, ce pareau strins inchise, imi zimbesc oameni carora le transmit buna mea dispozitie. Autosugestia este o chestie foarte interesanta, ea ne creaza pina la urma. Problema ei sta

    Prietenia a devenit un lux in zilele noastre, pentru ca ne-am imbibat mult egoism in mintea noastra si suntem reci la ce este impersonal noua. da, avem un sir nesfirsit de prieteni pe retelele de socializare, dar macar uneori ne intrebam unii pe altii ce facem sau cum ne simtim?  Traim intr-o epoca ultramoderna, suntem usor accesibili unul altuia, suntem pe toate retelele de socializare, sa trimiti mesaje e distanta de un click doar si totusi am incetat sa prietenim, sa ne sfatuim, sa ne sustinem, sa ne deschidem inima. Am prins vremea frumoasa a scrisorilor scrise de mina, am trimis si am primit, scrisori pline de viata, pline de emotii, scrisori lungi si sincere, fara vreo ocazie speciala, doar asa , de dor...cu dor! Ne-am cunoscut in toamna anului 2000, fiind copii, necunoscind inca ce este mindria sau egoismul, nestiind ca prietenii se divizeaza in saraci si bogati, am legat o prietenie adevarata, calda, de suflet. Mai mult de suflet totusi, pentru ca la un moment dat fie

     Astazi este ziua tatalui meu, ziua cind ne adunam gramajoara acasa si sarbatorim, povestim, ne amintim si ridem. Tatal meu a fost vizitat la nastere de zina norocului pentru ca numele care-l poarta, Ilie, e sfintul care se sarbatoreste astazi, e dubla sarbatoare in casa noastra. De altfel felicit toata lumea care poarta acest nume.      Ii multumesc tatalui meu pentru mine, pentru familia mea si pentru faptul ca ne-a purtat mereu grija. Tata e stilpul familiei, el ne invata sa fim puternici, ne indruma mereu spre drumul real al vietii Tatal meu este puternic, mindru si ne iubeste pe toate " fetele mele", ne iubeste prin grija, prin munca, prin atentie si prin ajutor. Tata iubeste munca si activitatile casnice exterioare, cu toata ca timpul i-a furat si atentia necesara si rabdarea, iar la schimb timpul i-a oferit oboseala si stres. Chiar daca intre noi rar se leaga dialoguri de suflet imi inchipui ca oboseala si nedreptatea ii pecetluiesc existenta, si-ar dori sa

   Dragostea ne inalta si ne deschide ochii sufletului, doar prin dragoste ajungem sa intelegem sensul vietii, doar dragostea ne apropie de absolut si doar prin dragoste obtinem eternitatea. Dragostea are multe posibilitati, dupa mine DARUIREA este cea mai importanta. Prin daruire mentinem focul dragostei aprins, doar daruindu-ne intram in dansul luminilor sufletesti si prin acest vals al iubirii aducem bucuria, fericirea, feeria si frumusetea impreuna, iar acest tandem ne da aripi cu care zburam tot mai sus pina ce tu nu mai esti tu, ci esti insasi iubirea, esti pasarea menita sa daruie iubire, esti copilul naiv si curat, esti forta magica a timpului, tu nu-l controlezi pentru ca el este vesnic, tu esti intregul univers. Da, acest dans se termina si ajungi din zbor cu picioarele pe pamint, dar asta doar in lumea fizica, rationala, pentru ca in sufletul tau tu dansezi mereu, atita timp cit iubesti!!! Am citit recent ca oamenii nu cauta fericirea, ci siguranta si nu stiu ce sa cred, d