Mesaje nerostite!!!!!!!!!!!

           Ca sa intelegi oamenii nu e neaparat sa fii psiholog, dimpotriva oamenii sunt o sursa inepuizabila de cunoastere si invatare, tot astfel si copiii,de la ei invatam foarte multe inca de la concepere, iar odata cu aparitia lor cunostintele noastre infloresc de la o zi la alta.

        Pentru mine, copiii mei sunt cea mai buna si cea mai corecta sursa de intelegere si formare a principiilor de educatie si dezvoltare. Ma stradui sa citesc carti de psihologie pentru copii, da, recunosc, sunt multe idei noi, interesante,pe unele chiar le preiau in practica, dar totusi cea mai veridica si cea mai utila carte sunt copiii. E o carte deschisa, pe care o citesti toata viata si care ne invata atitea lucruri interesante, pe care nici o alta scoala nu o intrece.

Cind inca se aflau in pintecele meu, copiii mei mi-au facut cunostinta cu o stare cunoscuta tuturor gravidelor - toxicoza. Sincer va spun, initial am luat asta ca pe o boala, ma plingeam de toxicoza, ma transformasem intr-o femeie slaba, fara puteri, cautam compasiune si ma straduiam sa le transmit tuturor ca ma simt rau si satula de toxicoza. Medicul mi-a deschis ochii, mi-a spus ca e foarte binevenita toxicoza, e un semn ca cei mici se dezvolta bine. Atunci am inceput sa schimb situatia, am zis ca daca lor le e bine, inseamna ca toxicoza e un semn foarte bun, care trebuie primit cu bucurie. Am inceput sa ma bucur de toxicoza, adica de starea de bine a embrionilor mei. Disparuse femeia cea slaba, mofturoasa, nemultumita, se nascuse o noua femeie, care vorbea cu burtica ei, care primise semnele de la copii ca totul merge struna si cinta de fericire.

Acum copiii mei sunt la virsta cind nu percep pericolul, dar vor sa le descopere pe toate, atrasi fiind indeosebi de ceea ce le-ar provoca durere sau cazaturi. Evident am inceput sa intru pe forumuri sa vad ce scriu alte mamici, cum se descurca ele, pina am inteles ca asta e doar o pierdere de vreme, am gasit raspunsul tot in copiii mei. In primul rind mi-am format o lege de aur, nu stau sa ma pling ca nu le reusesc pe toate, ca nu pot face fata, ca sunt sleita de puteri si nu am nici o secunda libera. Miracolul s-a produs, cum am incetat sa gindesc astfel, le reusesc parca pe toate, in interiorul meu se afla putere de rezerva si imi mai ramine si timp sa scriu.Totul e asa cum vreau!!!!!!!!

Cum fac fata calutilor care mi-i arata? Nu le dau timp pentru asa ceva, vesnic ii ocup cu ceva si ii invat ceva nou, si sunt foarte receptivi, desenam, ei cum desenam? abia invatam sa tinem corect creionul dar totusi mergem spre acest proces; mutam apa cu buretele dintr-un bol in altul, construim casute si turnuri, mai mult mama bineinteles, dar doar repetarea este mama invatarii!!!!!!

Iar atunci cind mai fac capricii stiu ca este un motiv, ori le e somn, ori foame, ori vor afara, ori nu le trag atentia vreo citeva minute pina le trece.

Copiii mei m-au schimbat enorm, ii citesc si ii recitesc neincetat si sunt uimita de rezultatele MELE!!!!!!! Cultiv rabdarea, care imi lipsea inainte, fructific armonia dintre noi, gindesc pozitiv si iubesc, iubesc fara datorie, fara obligatii, iubesc cei patru ochi curiosi care se uita la mine, iubesc patru minute care duc o sumedenie de jucarii deodata, iubesc patru picioare care se atrag ca magnetul dupa mine, iubesc omuletii mei mici cu capacitati mari!

Iar ce tine de educatie, sincer va spun nu-i invat pe cuvinte ce trebuie sa faca si cum, ma autoeduc in fiecare secunda pe mine, pentru ca ei ce vad la mine asa procedeaza si ei, imi preaiu gesturile si actiunile, asa ca eu nu educ dupa carte, ii educ prin mine si mai am mult de crescut si mult de invatat, dar le fac pe toate cu rabdare si cu iubire, doar asta garanteaza rezultate efective si trainice.

Atunci cind sunt prost dispusa copii mei simt asta si sunt si ei mofturosi si capriciosi, repede schimb atitudinea si incep sa cint si sa dansez, copiii mei zimbesc pina la urechi si imi multumesc fara cuvinte pentru buna dipsozitie pe care le-o creez, pentru curcubeul pe care il cresc inauntrul lor!

Se intimpla si la noi sa plinga cei mici, sa facem crize de isterie noi, cei mari, dar ne sustinem unul pe altul si nu plecam capul la greutati, mergem inainte cu incredere si speranta ca totul va fi bine. Sanatatea este cheia care deschide absolut toate usile, doar asta imi doresc pentru toti copiii de pe fata pamintului, pentru copiii mei si pentru toti parintii lor, pentru ca acesti parinti si copii sunt fii, fiice, mame, tati, bunici, strabunici, noi toti suntem copii si parinti, noua tuturor multa sanatate, ca-i mai scumpa decit toate.

        Sunt mama si sunt fericita, nimeni nu a spus ca va fi usor, dar multe mame au demonstrat ca se poate sa atingi cele mai inalte niveluri, doar prin iubire imposibilul devine posibil, doar iubirea transforma visurile in realizari frumoase!!!!!!!!!!!

Eu am aceasta carte a vietii, am descoperit-o si o folosesc neincetat, e ca o putere, e magia de a creste cu usurinta si intr-o veselie omuletii mici cu capacitati mari!!!!!