Dacă dragoste nu e, nimic nu e...

      Ca să fim fericiți nu e necesar sa citim un teanc de reviste, să mergem la fel de fel de traininguri specializate sau să dăm o sumedenie de bani pe consiliere psihologică. E de ajuns să iubim. Iubirea ne face fericiți. Și aici nu mă refer cu exactitate la iubirea dintre un bărbat și o femeie, fac referință la tot soiul de iubire, dacă te iubești pe tine ești mereu satisfăcut de ceea ce faci, chiar și atunci când o dai în bară, dacă îți iubești viața, ea te alintă și îți surâde la fiecare pas, dacă iubești soarele, el îți va încălzi veșnic sufletul.

Iubirea e bagheta fermecată pe care o poate avea și mânui oricine, trebuie doar să vrem.

Nu știu ce fel de popor om fi noi, dar tare mai suntem capabili să adunăm fel de fel de mizerii în cămara sufletului nostru, iar de iubire mereu ne ferim, mereu amânăm fericirea noastră. Astăzi suntem egoiști pentru că vrem cu tot dinadinsul să obținem ce ne dorim, mâine vom fi nervoși că ceva nu ne iese cum trebuie, dar oare când vom fi fericițti? Treptat ne transformăm într-o societate fără emoții, doar cu principii și legi personale, tind să cred că nu suntem încă așa, că mai avem șanse să le schimbăm pe toate. Această șansă se numește IUBIREA, ea ne dă forțe să ajungem acolo unde ne dorim, ea ne învață să prietenim, ea ne deschide sufletele noastre și adună acolo emoții pozitive, sentimente frumoase, prin ea ajungem să iertăm, să fim mai buni, să ajutăm și să ne susținem.

Iubirea e născătoare de tot ce e frumos, ea există în fiecare din noi, trebuie doar s-o lăsăm să înflorească și să-și împartă aroma pretutindeni, atunci va fi și mai puțină violență, ură și invidie. Vom trăi cu toții în pace cu noi înșine și cu restul lumii.

Îmi amintesc că nici eu nu înțelegeam sensul iubirii, vedeam iubirea doar ca un sentiment între un bărbat și o femeie, iar la acea vârsta lipsa ei uneori mă chinuia. Dar am cunoscut persoane care mi-au deschis ochii și mi-au arătat că iubire e ceea ce vedem cu ochii, ceea ce mirosim, ceea ce atingem. Fără să mă laud, am fost o ucenică bună, învățam totul din mers, nu era necesar să fiu convinsă că albul e negru, le acceptam pe toate cu ușurință și eram deschisă să descoper această iubire. Atunci am găsit iubirea sub toate formele ei, atunci am început să zâmbesc natural, copilaresc. Am început să iubesc să mă trezesc dimineața, să iubesc soarele, să iubesc ceașca de cafea, să ies în stradă și să le zâmbesc oamenilor, am început să iubesc viața, nu știam dar mă iubeam și pe mine și m-am iubit dintotdeauna, doar că acopeream această iubire cu regrete, vise spulberate, alungam iubirea și ofeream cât mai mult spațiu emoțiilor negative.

Nu mult dupa aceasta, am cunoscut iubirea reciprocă față de un bărbat, iar astăzi sunt cea mai fericită femeie și mamă, pentru că am mers la braț cu iubirea.

Acest articol îl dedic tuturor învățătorilor mei spirituali, acelor minunate ființe care m-au salvat și mi-au vorbit despre lucrurile cu adevărat importante în viață. Cu plecăciune tuturor celor ce mi-au botezat maturitatea, m-au făcut să descoper femeia din mine și la care și astăzi cu plăcere merg după sfaturi și depănăm împreuna reușitele mele, mulțumită lor.

Am cunoscut iubirea și de atunci învăț să iubesc fiecare zi din viața mea, a fost simplu, am pășit cu credință în lumea miraculosului și nu am dat greș, sunt alta, sunt plină de iubire și iubită. Ce poate fi mai frumos decât să fii fericit și sufletul să-ți fie în plină sărbătoare mereu.

Mulțumesc celor care sunt alături de mine sufletește. Fiecare om din viața noastră ne învață și ne aduce iubire, doar că trebuie să ne uităm la toate cu ochii sufletului, să încetăm să căutăm foloase sau merite.

       Până la urmă, dacă dragoste nu e  nimic nu eu nu sunt doar cuvinte...